Noi tendinţe ale Comisiei Europene privind viitorul profesiei de audit

Comisia Europeană a publicat recent două proiecte de acte legislative, cu impact asupra profesiei de audit: Directiva de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate şi Regulamentul privind cerinţele specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public. Aceste documente pot fi consultate, direct în limba română, la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/reform/index_en.htm

Pentru a dezbate noile propuneri ale Comisiei, o delegaţie a Camerei Auditorilor Financiari din Romania a participat, în data de 6 decembrie 2011, la masa rotundă organizată la sediul ACCA de la Bruxelles, cu tema “Viitorul reglementărilor de audit: care este cel mai eficace mod de a spori valoarea lor şi de a creşte încrederea investitorilor”.

Printre vorbitori s-au numărat: Arvind Wadhera - şeful departamentului de audit, Direcţia Generală Piaţa Internă şi Servicii a Comisiei Europene, Raluca Painter - jurist, Direcţia Generală Piaţa Internă şi Servicii a Comisiei Europene, Kay Swinburne - membru al Parlamentului European, raportor privind politica de audit din partea Comitetului pentru Afaceri Economice şi Monetare (ECON), Sebastian-Valentin Bodu - membru al Parlamentului European, raportor propus din partea Comitetului pentru Afaceri Juridice (JURI), Philip Johnson - preşedintele Federaţiei Europene a Contabililor (FEE), Kristian Koktvedgaard - BusinessEurope, John Davies - director tehnic ACCA, Tim Copnell - Confederaţia Europeană a Asociaţiilor de Directori (ecoDa).

În deschidere, Arvind Wadhera a prezentat argumentele Comisiei pentru noile propuneri referitoare la politica de audit. Acestea reprezintă o încercare a Comisiei Europene de a contracara efectele crizei financiare şi de a preveni apariţia unor tulburări economice similare, care să afecteze economia la nivelul Uniunii Europene.

Raluca Painter s-a referit, mai în detaliu, la cele două propuneri de directivă şi regulament, ale Comisiei:

1. Necesitatea amendării directivei curente privind auditul statutar (43/2006)
Deşi directiva existentă se referea la anumite prevederi ale auditului statutar al entităţilor de interes public, acestea sunt insuficiente în contextul crizei. Principalele amendamente aduse de noua propunere de directivă, directivei 43/2006, sunt:
- definiţia extinsă a entităţilor de interes public (entităţile de interes public sunt entităţile care, prin legislaţia statelor membre, au titluri de valoare transferabile admise spre tranzacţionare pe o piaţă reglementată a oricărui stat membru, instituţiile de credit, companiile de asigurare, instituţiile de plăţi, firmele de investiţii, etc.)
- modificarea drepturilor de proprietate: vechea directivă prevedea ca majoritatea drepturilor de vot într-o firmă de audit să fie deţinute de practicieni autorizaţi. Această prevedere nu mai este cuprinsă în noua directivă, iar statelor membre li se interzice să solicite ca un minimum de capital sau drepturi de vot într-o firmă de audit să fie deţinut de auditori statutari sau firme de audit. Totuşi, se menţine cerinţa ca majoritatea membrilor organului adminstrativ sau de conducere a firmei de audit să fie auditori statutari. Prin eliminarea restricţiilor existente se încurajează creşterea companiilor de dimensiuni medii, permiţându-li-se accesul la misiuni de audit.
- introducerea paşaportului european pentru auditori: pentru ca firmele să fie recunoscute într-un stat membru gazdă, ele trebuie să îşi dovedească înregistrarea în statul membru de origine, iar partenerul trebuie să fie autorizat local. Pentru persoanele fizice, acestea pot susţine testul de aptitudini sau îşi pot desfăşura activitatea, timp de trei ani, alături de un auditor recunoscut pe plan local (aşa-numita “perioadă de adaptare”)
- obligaţia utilizării Standardelor Internaţionale de Audit (ISA): toate misiunile de audit statutar vor avea la bază ISA-urile clarificate emise de IFAC. Statele membre vor avea dreptul de a face adăugiri, pornind de la ISA-uri, doar dacă prevederile obligatorii prin legislaţia naţională nu au fost încă prevăzute de standarde. În cazul IMM-urilor, acestea trebuie să aplice proporţional ISA-urile în auditurile situaţiilor lor financiare, iar statele membre trebuie să asigure aplicarea acestei prevederi. Autorităţile competente din statele membre vor ţine cont de dimensiunea companiei în desfăşurarea investigaţiilor, mai precis cu privire la standardele aplicate.
- independenţa autorităţilor competente din statele membre faţă de profesie: contrar directivei 43/2006, autorităţile competente din statele membre pot delega doar aprobarea şi înregistrarea auditorilor, toate celelalte domenii (adoptarea standardelor, educaţia profesională continuă, asigurarea calităţii, investigaţiile şi sancţiunile) intrând sub directa lor responsabilitate.

2. Noul regulament privind cerinţele specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public
- definirea entităţilor de interes public
- precizarea condiţiilor de desfăşurare a auditului statutar (independenţă, reguli de etică, organizare internă, obligaţia existenţei unui dosar de audit)
- numirea auditorului statutar (rolul comitetului de audit, detalii privind numirea auditorului şi durata misiunii, cerinţa unei detalieri a raportului anual); auditorul va fi numit în adunarea generală a acţionarilor, la recomandarea justificată a comitetului de audit, în urma unui proces de licitaţie. Se introduce rotaţia obligatorie a firmelor de audit după maximum 6 ani (cu unele excepţii, perioada se prelungeşte la 8 ani). O perioadă de pauză de 4 ani este necesară, înainte ca firma de audit să poată fi contractată din nou. În cazul unui audit mixt, rotaţia are loc după 9 ani, mai precis dacă entitatea contractează mai mult de o firmă de audit. Auditurile mixte nu sunt obligatorii, dar sunt încurajate.
- supravegherea auditorilor entităţilor de interes public (noi cerinţe specifice pentru inspectori, pentru cei care sunt angajaţi drept experţi, necesitatea cooperării între organele de reglementare a auditului la nivel naţional şi la nivel Uniunii – Autoritatea pentru Titluri de Valori şi Pieţe din Europa ”ESMA” va prelua prerogativele Grupului European al Organismelor de Supraveghere a Auditului “EGAOB”, urmând a coordona supravegherea auditului entităţilor de interes public la nivelul UE; aceasta se va asigura că inspecţiile şi investigaţiile se vor desfăşura în comun de către autorităţile competente din diferite state membre, va putea adopta unele îndrumări referitoare la inspecţiile şi investigaţiile transfrontaliere, etc.)
- introducerea certificatului de calitate european – acesta este voluntar, urmând a fi emis de ESMA. Nu este obligatorie deţinerea sa de către un auditor care doreşte să auditeze bănci sau companii cotate, dar are scopul de a permite entităţilor medii să aibă acces la misiunile de audit ale companiilor cotate.
- introducerea de cerinţe specifice pentru marile entităţi de interes public. Acestea vor fi obligate să organizeze o procedură deschisă şi transparentă în selectarea unui nou auditor.
- servicii de non-audit. Firmelor de audit li se interzice furnizarea de servicii de non-audit clienţilor de audit. Mai mult, marile firme de audit sunt obligate să îşi separe activităţile de audit de cele de non-audit, pentru a evita riscurile conflictelor de interese.

Kay Swinburne a subliniat faptul că cele două comitete, Comitetul pentru Afaceri Economice şi Monetare şi Comitetul pentru Afaceri Juridice ale Parlamentului European au ajuns la un consens, în vederea adoptării poziţiei Parlamentului cu privire la noile modificări ale politicii de audit. În ciuda poziţiei sale, Comisia nu a ţinut cont de mare parte dintre ele, ori aceasta este o situaţie foarte rar întâlnită. Mai precis, Parlamentul nu a fost şi nu este în favoarea introducerii auditurilor comune, a licitaţiilor obligatorii şi a rotaţiei firmelor de audit, cerând un raport cost-beneficii în acest sens.

În urma propunerilor Comisiei, Parlamentul va analiza dacă va emite o nouă poziţie sau nu. Potrivit ECON, rotaţia obligatorie a firmelor de audit nu va scădea concentraţia pe piaţă, dimpotrivă.

Sebastian-Valentin Bodu a recunoscut unele aspecte pozitive în propunerile Comisiei, dar şi suficient loc pentru îmbunătăţiri. Acesta a apreciat introducerea paşaportului european pentru auditori, însă susţine eliminarea testelor de aptitudini pentru persoanele fizice, fiind mai degrabă în favoarea unei recunoaşteri tacite. Dacă în întreaga Uniune se utilizeză aceleaşi standarde de audit, auditorii nu ar trebui să irosească trei ani pentru a lucra alături de un auditor local.

Dl. Bodu este împotriva rotaţiei externe (schimbarea firmei de audit după o perioadă prestabilită), susţinând opinia Parlamentului European, care este pentru rotaţia internă (schimbarea partenerului-cheie din cadrul firmei de audit după o perioadă prestabilită). Separarea activităţilor de audit şi non-audit nu va duce la creşterea calităţii serviciilor. În cazul auditurilor comune, clientul ar trebui să precizeze cum doreşte să se realizeze împărţirea sarcinilor. Auditul comun trebuie să vină natural, piaţa nu trebuie forţată: o firmă de dimensiuni mai mici nu va avea resursele necesare pentru a asigura 50% din misiunea de audit.

În ceea ce priveşte supravegherea, auditorii statutari sunt profesionişti independenţi, ca şi avocaţii, doctorii, etc. , deci profesia de audit este prin excelenţă o profesie auto-reglementată. Nu au existat fraude majore care să ducă la modificarea sistemului de organizare actual şi la crearea de organisme publice, care implică costuri. Auditorii ar trebui să continue să se auto-reglementeze, până în prezent au făcut foarte bine acest lucru.

Philip Johnson, preşedintele FEE, a identificat, de asemenea, aspecte pozitive şi negative în propunerile Comisiei.
Aspecte pozitive: adoptarea explicită a ISA-urilor - probleme ar putea apărea legate de proporţionalitatea acestora pentru IMM-uri (la nivelul ESMA, sau al statelor membre). Dacă fiecare stat membru va dori să ajusteze ISA-urile pentru a fi aplicabile IMM-urilor, s-ar putea obţine 27 de seturi diferite de standarde de audit; întărirea rolului comitetelor de audit; coordonarea supravegherii la nivelul Uniunii Europene.

Aspecte negative: rotaţia obligatorie: perioada de 6 ani este prea redusă, este inadecvată, căci va duce la creşterea riscurilor; propunerile referitoare la independenţa auditorului pot fi contraproductive calităţii auditului; FEE este îngrijorată cu privire la rolul pe care organismele profesionale îl vor avea în viitor. Ele doar vor autoriza auditorii, sau vor fi implicate în etică, educaţie, etc.? Delegarea puterilor de către autorităţile competente exclude acest lucru? În caz afirmativ, profesia de audit ar dispărea şi vom avea de a face cu o activitate integral reglementată, ceea ce este periculos.

Kristian Koktvedgaard, reprezentantul BusinessEurope, a subliniat faptul că propunerile Comisiei nu ating nivelul de reglementare aşteptat de companiile din Europa. Principala nedumerire este legată de amendarea directivei 43/2006, în situaţia în care aceasta se aplică începând doar din iunie 2008, nefiind încă implementată în 15 state membre (10 dintre statele membre nu au aplicat încă prevederile referitoare la supravegherea publică, potrivit unor studii în domeniu). Este prea devreme să apară noi schimbări, în situaţia în care directiva existentă este în curs de implementare. 
Noile propuneri ale Comisiei ignoră efectul semnificativ al organismelor de supraveghere asupra auditului, precum şi informaţiile cu caracter profesional pe care auditorii le pot aduce în cadrul organismelor de supraveghere.

Serviciile de non-audit creează un nivel de expertiză, nu afectează independenţa. Dacă firmele de audit nu oferă aceste servicii clienţilor, aceştia le vor cumpăra din altă parte, deci este posibil ca costurile să crească.

Kristian Koktvedgaard a recunoscut şi unele puncte favorabile în noile propuneri ale Comisiei, precum: implementarea ISA (deşi şi-a manifestat îngrijorarea privind aplicarea acestora). În concluzie, reprezentantul BusinessEurope a apreciat iniţiativele Comisiei Europene drept o oportunitate ratată.